Something of an oddity

-De ce scrii asa? Lor nu le place cand scrii asa.
-Eu nu scriu ca sa le placa lor. Lor le place sa-si citeasca gandurile, scrise poate cu niste cuvinte frumoase, sau cu o simplitate de care ei nu sunt in stare. Eu nu de asta scriu. Nu o sa le placa niciodata cum scriu, pentru ca nu gandim la fel.
-De ce nu vrei sa scrii pentru ei?
-Dar scriu pentru ei. Scriu pentru noi toti. Cunosti senzatia aia pe care o ai dupa ce termini o carte buna? E acea stare.. simti ca mai vrei, ca nu a fost destul. Cartile bune nu sunt cartile scrise frumos, ci cartile care au un mesaj, care transmit ceva. Te bucuri de o carte pentru ca te-a facut sa gandesti, pentru ca ai vazut in ea, cand ai deschis-o, o parere noua, ceva la care nu te-ai fi asteptat. Si dupa ce o termini, o inchizi ca sa gandesti tu. Asta face o carte buna. Uneori te lasa cu un zambet (dar unul trist, poate de usoara ironie, nu cu unul amuzat), alteori te lasa cu un gust amar, caci te face sa-ti deschizi, macar putin, ochii. Si de asta iti place. Si asa voi scrie eu, nu pentru oameni care cauta frumos, cuvinte dulci, sofisticate si sentimente superficiale. Poate ca eu nu scriu frumos. Poate chiar nu stiu sa scriu.
-Ciudat.. Esti o ciudata.
-Da, dar nu ar fi plictisitor daca am fi toti normali?